.

Comunism si crestinism

Publicat de Criss joi, iulie 23, 2009


Cunoscând acuma ce este comunismul - asemenea unei hidre care pătrunde cu tentaculele ei până în cele mai intime resorturi ale Statului - putem sa trecem la problemele apararii nationale. Ce putem face pentru a nu ne lasa devorati de acest monstru invizibil?

Primul principiu şi cel mai important ce trebuie să-l respectăm în lupta contra imperialismului comunist este sa ne cunoaştem mai întâi propria noastră identitate: cine suntem, ce reprezentăm, care e steagul pe care-l servim? Ca să te aperi, trebuie sa ştii mai întai ce aperi: ce poziţie, ce front, ce idee, ce tranşee politică şi spirituală. Aş vrea să insist asupra acestei chestiuni, pentru că numai de aici, din această incintă, din această fortăreaţă a propriilor noastre covingeri, ne putem făuri un sistem eficace de apărare contra primejdiei comuniste. Pentru a ne putea înfrunta cu succes cu acest inamic redutabil, trebuie să delimităm mai întâi lumea noastră de lumea lor, să tragem linia de separaţie între comunitatea creştina europeana şi barbaria comunistă. Comuniştii, în această privinţă, ne pot servi de maeştri. Ei nu numai ca îşi îngrădesc lumea lor cu obstacole ideologice, dar, pentru ca să nu pătrundă nici o influenţă dăunătoare în imperiul lor, o îngrădesc şi cu obstacole materiale, cu ziduri de ciment şi sârmă ghimpată. Dacă nu ştim cine suntem şi care e lumea pe care noi o încorporăm, riscăm, fără să ne dăm seama, să trecem în tabăra inamicului şi chiar să întoarcem armele contra propriei noastre Patrii. 

E un fapt bine cunoscut că cel dintâi asalt şi cel mai grav pe care trebuie să-l suportăm din partea comunismului internaţional este contra concepţiei noastre de viaţa, contra sistemului nostru de valori, aşa cum el s-a cristalizat în două milenii de civilizaţie creştină. Planul conspiraţiei comuniste, aşa cum a fost elaborat încă acum 150 de ani şi poate chiar mai înainte, prevedea, că prim obiectiv şi cel mai important, să zguduie fundamentele societaţii europene, să corupă principiile care îi inspiră forma ei de viaţă. Fiecare civilizaţie are o anumita structură, constituită din anumite credinţe. Dacă această structură e alterată, dacă convingerile general acceptate slăbesc, atunci şi lumea în care trăim îşi schimbă înfăţişarea. Pe nesimţite se produce o transformare în mentalitatea noastră, o înstrainare de ceea ce am considerat până atunci certitudinea vieţii noastre, şi civilizaţia căreia aparţinem se usucă şi moare, ca o plantă smulsă din Pământ.

Dacă comunismul reuşeste să provoace în sânul societaţii creştine şi al culturii europene un proces de autodisoluţie, atunci mult mai uşor va putea să subjuge popoarele din această arie. Nu poţi să aperi ceea ce nu mai consideri o valoare primordială a existenţei. Nu poţi să lupţi şi să mori pentru o idee care nu-ţi mai spune nimic, care s-a stins în sufletul tău şi nu-ţi mai trezeşte nici o durere şi nici un entuziasm. Rămâne aşadar bine stabilit că comunismul atacă mai întâi interiorul nostru, urmărind să ne dezrădăcineze, să ne rupă de trecut, de istoria noastră, de mormintele străbunilor, de faptele lor glorioase, de Biserica care ne-a botezat, de mileniile care ne-au plămădit existenţa. Înainte de a cotropi popoarele şi a le subjuga, comunismul le dezorganizeaza resorturile lor vitale, pentru a nu mai putea reacţiona cu toata vigoarea în faţa primejdiei. Paralizia instinctului de conservare al unei civilizaţii, al unui popor, este în fond oconsecinţă a paraliziei ce a suferit-o în prealabil creierul său. Cea mai mare nenorocire ce se poate abate asupra unui popor nu e să sufere lipsuri, să poarte războaie grele, să fie cotropit, ci să nu mai fie stăpân pe destinul lui. Când a ajuns în acest moment, toate celelalte bunuri nu-i mai folosesc la nimic, pentru că şi-a pierdut esenţialul, identitatea politica şi spirituală, şi s-a convertit într-un obiect al istoriei, o simpla masă de manevră, de a cărei soartă decid alte forţe.

Şefii invizibili ai conspiraţiei comuniste şi-audat seama înca de la începutul acţiunii lor distructive că a ataca frontal lumea creştina e contraproductiv, pentru că poate produce o reacţie cel puţin egală şi atunci întreprinderea lor nu va prospera. Pentru a amăgi popoarele, şefii oculţi ai comunismului au imaginat o serie de ideologii intermediare, care să nu le pară oamenilor atât de primejdioase, care să le dezarmeze suspiciunile, dar în acelaşi timp să fie suficient de corozive ca să provoace spărturi în frontul creştinataţii. Aceste ideologii distructive, toate pornind din aceeaşi sursă, toate fiind concepute de aceleaşi creiere satanizate, şi-au schimbat eticheta în decursul timpului, numindu-se, mai întai, pe la începutul secolului trecut, liberalism, apoi modernism, iar astazi prefera sa se amufleze sub numele de progresism.

HORIA SIMA - „CE ESTE COMUNISMUL?”, Editura “Dacia”, Madrid, 1972, (fragmente)
Sursa : frontpress.ro

Reacții: 

Totalul afișărilor de pagină

Feed

Powered by Descopera Travel

dictionar-roman.com

căutare personalizată

Caricatura zilei!!

caricaturi,benzi desenate,caricatura zilei

Vremea în Bârlad!!

.